In ultimul timp ajung in cabinet foarte multi copii cu salazion sau orjelet. Ambele sunt afectiuni ale pleoapelor foarte des intalnite si nu de putine ori parintii fac confuzie intre ele. Cateva date de anatomie simpla sunt necesare pentru a intelege punctul de plecare in aceste afectiuni. In pleoapa exista glande care participa prin secretia lor la formarea lacrimilor, glandele Meibomius si glandele Zeiss. Glandele Meibomius sunt situate in grosimea pleoapelor, iar glandele Zeiss sunt situate la marginea pleoapelor, la locul de deschidere a genelor.
Orjeletul (ulciorul sau urciorul)
Glandele Meibomius cat si cele Zeiss pot fi afectate de un proces infectios cu Stafilococul auriu ( o bacterie des intalnita pe tegument ). Glanda creste in dimensiuni, locul devine rosu, extrem de dureros la palpare cu o senzatie de arsura. La 2-3 zile apare o colectie purulenta ce se va exterioriza la piele ( orjelet extern ) sau spre interior ( orjelet intern ).
Factori care pot favoriza aparitia orjeletului:
- teren alergic
- imunitate scazuta
- boli de piele ( dermatita atopica, dermatita seboreica, acnee )
- blefarite cronice, recurente
Tratament pentru Orjelet
In cazul orjeletului incipient tratamentul local cu antibiotic si antiinflamator amelioreaza mult simptomatologia, uneori chiar poate stopa evolutia. Ajuta comprese calde aplicate pe pleoapa , curatarea pleoapelor cu servetele speciale sau cu ser fiziologic.
Daca colectia purulenta s-a exteriorizat, leziunea se vindeca de la sine. Putem ajuta local cu o mica incizie care sa faciliteze exteriorizarea continutului. Niciodata nu fortam prin stoarcere exteriorizarea continutului purulent!
Leziunile multiple, recurente trebuie tratate cu antibiotic oral , o cura de 10 zile.
Salazionul
Glandele Meibomius situate atat in pleoapa de sus cat si in cea de jos sunt cele implicate in aparitia salazionului. Uneori aceste glande se pot bloca si toata secretia pe care o produc ramane cantonata aici, ducand la umflarea glandei respective. Apare astfel un nodul bine delimitat, asociat cu roseata si jena, numit salazion. Spre deosebire de orjelet , semnele inflamatorii sunt mult reduse, fara sa deranjeze semnificativ.
Exista o conexiune directa intre afectarea marginii pleoapei si modificari ale glanedelor Meibomius , asa numita blefarita posterioara si aparitia salazioanelor.
Continutul acestui nodul este steril, cu alte cuvinte nu exista o infectie localizata la acest nivel, asa cum se intampla in cazul orjeletului.
Uneori, cand orjeletul nu s-a vindecat complet, acesta poate duce la aparitia unui salazion.
Evolutia salazionului este variabila. Cele mici se pot resorbi , alteori pot evolua pe o perioada lunga de timp cu fibrozarea glandei de la care a pornit intreg procesul inflamator.
Tratamentul in cazul Salazionului
Initial se incearca un tratament medicamentos local cu atibiotic si antiinflamator, picaturi si unguente. La aplicarea unguentului se face masaj care poate ajuta la deblocarea canalelor blocate.
Igiena este si ea foarte importanta, cu sampoane speciale, servetele umede pentru zona oculara. Compresele calde aplicate de 2-3 ori pe zi ajuta la deblocarea canalelor glandelor Meibomius.
Cand salazioanele sunt vechi, recidivate sau atunci cand acestea nu cedeaza la tratamentul local, este nevoie de tratament chirurgical. Interventia se face sub anestezie generala la copii si cu anestezie locala la adulti. Se realizeaza o incizie la nivelul salazionului cu exteriorizarea continutului dar si a sacului glandular complet modificat de fenomenele inflamatorii prezente.
De retinut!
- Preventia prin igiena este foarte importanta; trebuie sa invatam copiii cum sa se spele corect pe maini si pe ochi;
- nu aplicati in zona oculara comprese cu musetel sau alte leacuri babesti; acestea pot sa exacerbeze tot procesul infectios deja prezent!
- copiii sunt frecvent predispusi la aceste afectiuni ale pleoapelor si prin prisma unei imunitati generalizate in formare;
- intotdeauna trebuie identificati factorii favorizanti si tratati separat;
