De foarte multe ori bebelusii si copiii mici ajung tarziu la medicul oftalmolog, atat pentru ca parintii nu observa ceva deosebit , dar si pentru ca cei mici nu stiu sa spuna daca vad bine sau nu. Din pacate, chiar unii medici de familie amana sa trimita copilul mic la medicul oftalmolog din motivul ca trebuie sa se stabilizeze ochii pana la 3 ani sau pentru ca medicul nu are cum sa consulte copilul la varste asa de mici.

Nimic mai fals!!! In realitate bebelusul poate fi examinat din primele zile de viata, iar un control de rutina ar trebui facut obligatoriu intre 6 luni si 1 an.
Incepem cu bebelusul nou nascut si sugarul de cateva luni la care frecvent poate sa apara lacrimare excesiva sau secretii chiar din momentul in care bebelusul ajunge acasa. De cele mai multe ori ne confruntam cu imperforatia canalului nasolacrimal ( cel care face legatura intre ochi si nas ) dar exista si situatii mai grave ( glaucom congenital ) care se manifesta cu lacrimare si ochi rosu. Daca obstructia de canal nasolacrimal este o afectiune care se remediaza relativ simplu, in peste 80 % din situatii masaj facut acasa , glaucomul congenital este o urgenta oftalmologica care necesita tratament chirurgical.
Nu automedicam bebelusul, nu aplicam leacuri babesti , ci ajungem la un oftalmolog specializat pe oftalmopediatrie care poate examina copilul inca din primele zile de viata.
Au trecut primele luni dar ca parinti suntem curiosi daca bebelusul ne vede. Parintii ar trebui sa observe daca copilul se fereste de lumina ( strange din ochi cand aprindem lumina in camera ) sau daca urmareste si pare interest de jucarii. In lipsa acestor lucruri ne prezentam cat mai repede la medic pentru ca ar putea fi probleme grave ce duc la scaderea formarii vederii ( malformatii, tumori, defecte mari de vedere ). Despre consultul oftalmologic la bebelusi am detaliat pe larg aici .
Tot parintii sunt primii care vad ca bebelusul are un ochi care “fuge”. Sper ca nu mai exista medici pediatri sau de familie care sa amane consultul oftalmologic in aces caz pe motivul ca strabismul este “ normal “ la aceasta varsta!!! In realitate coordonarea intre cei doi ochi trebuie sa se definitiveze in jurul varstei de 5-6 luni. Pana la aceasta varsta mai putem observa ocazional mici variatii de miscare a unui ochi sau ambilor.
Un ochi care “ fuge “ este in general un ochi slab care se va lenevi ( va deveni ambliop ) daca nu intervenim rapid.
Tot in acest context de strabism depistat la varste mici s-ar incadra un alt semn, torticolisul cand bebelusul nu isi tine capul drept , ci prefera o anumita pozitie ( inclinata , ridicata , coborata etc ) .
Obligatoriu orice torticolis ar trebui sa ajunga si la un medic oftalmolog, nu doar la ortoped sau kinetoterapeut , asa cum am vazut in multe situatii.
De la 2-3 ani deja vorbim si de alte semne care ar putea sa ne alarmeze :
- Copilul sta foarte aproape de carti si jucarii sau se duce aproape de televizor
- Clipeste des sau se freaca la ochi
- Inchide un ochi si se fereste de lumina puternica
- Copilul deja verbalizeaza si spune ca il dor ochii sau capul
Toate aceste semne sunt de cele mai multe ori observate acasa de parinti, bunici sau persoanele care ingrijesc copilul. Dumneavoastra sunteti cel mai bun observator al copilului.
Nu amanati un control oftalmologic daca aveti si cel mai mic semn de intrebare apropo de ochii copilasului dumneavoastra .